K. Lüscher, M. Sánchez, A. Klimczuk, Generations, intergenerational relationships, generational policy: A multilingual compendium, 12 languages, Universität Konstanz, Konstanz 2016, 300pp.

K. Lüscher, A. Klimczuk, Generations, intergenerational relationships, generational policy: A multilingual compendium, 17 languages, Universität Konstanz, Konstanz 2017, 428pp. TS - BibTeX M4 - Citavi.

K. Lüscher, A. Klimczuk, Generations, intergenerational relationships, generational policy: A multilingual compendium, 17 languages, Universität Konstanz, Konstanz 2017, 428pp. TS - BibTeX M4 - Citavi.

K. Lüscher, A. Klimczuk, Generations, intergenerational relationships, generational policy: A multilingual compendium, 17 languages, Universität Konstanz, Konstanz 2017, 428pp. TS - BibTeX M4 - Citavi.

K. Lüscher, A. Klimczuk, Generations, intergenerational relationships, generational policy: A multilingual compendium, 17 languages, Universität Konstanz, Konstanz 2017, 428pp. TS - BibTeX M4 - Citavi.

K. Lüscher, A. Klimczuk, Generations, intergenerational relationships, generational policy: A multilingual compendium, 17 languages, Universität Konstanz, Konstanz 2017, 428pp. TS - BibTeX M4 - Citavi.

K. Lüscher, A. Klimczuk, Generations, intergenerational relationships, generational policy: A multilingual compendium, 17 languages, Universität Konstanz, Konstanz 2017, 428pp. TS - BibTeX M4 - Citavi.

K. Lüscher, A. Klimczuk, Generations, intergenerational relationships, generational policy: A multilingual compendium, 17 languages, Universität Konstanz, Konstanz 2017, 428pp. TS - BibTeX M4 - Citavi.

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Taking its cue from François Bernier’s Voyages and focusing on the assumptions that stand in the background of Immanuel Kant’s view of the encounter between Christianity and Hinduism, this text endeavors to bring to light the theoretical framework that shaped the dialogue between the West and the East since the 18th century. The author’s contention is that the way that Western philosophy has tended to conceive of universal values has been one of the fundamental obstacles that has hindered a genuine (...) cross-cultural conversation in this sense. (shrink)

Si sorvola spesso sull’“inter” dell’interazione, come se fosse solamente il punto di contatto tra due entità preesistenti, come ad esempio il mittente e il destinatario, o l’utente e il computer. Cosa significherebbe predere sul serio l’“inter” come un campo generativo, che è precondizione di questi punti terminali? Invece di essere concepito come un luogo su cui sorvolare, il presente saggio considera tale “inter” come un “essere tra” che può essere coltivato tramite tecniche di relazione. Il saggio prende (...) in esame diversi esempi di performance collaborativa, produzione d’immagine e creazione di ricerca, inclusi alcuni progetti collaborativi in cui l’autrice è stata coinvolta. Il saggio propone l’idea che le tecniche di relazione, le quali siano tanto rigorose quanto frutto di improvvisazione e attraverso le quali dei nuclei di intensità possano emergere tra tutti gli elementi, rendono all’“essere tra” quanto gli è dovuto. Consentendo a tale relazionalità collaborativa di lunga durata di emergere, l’“essere tra” apre anche nuove modalità espressive per le pratiche artistiche. (shrink)

En este estudio se presentan las líneas directrices de una investigación que se propone analizar el sentido y el significado que se otorga a los conceptos de “bien común” e “interés general” en la retórica de los poderes públicos de nuestro tiempo. A continuación, trata de dar respuesta al interrogante de si ambos conceptos son perfectamente intercambiables en el debate público o, por el contrario, estamos ante conceptos que proceden de presupuestos antagónicos.

Volumul de articole, studii, cuvântări şi Pastorale publicat la Editura Mitropolia Olteniei din Craiova în anul 1986 trebuie văzut şi analizat, pentru o bună şi corectă înţelegere, în lumina vremurilor în care a apărut. În acelaşi timp, ideile pe care IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, le dezvoltă în scrierile sale sunt actuale şi după aproape 30 de ani de la strângerea lor între paginile aceleaşi cărţi, după ce văzuseră lumina tiparului cu ani în urmă în diferite reviste (...) din ţară şi străinătate, semn că autorul dovedeşte o putere impresionantă de a rămâne viu prin scrierile sale într-o epocă în care totul era dictat şi atent controlat şi cenzurat de la centru. În zilele noastre, într-o perioadă în care cei ce abordează teme ca „patriotism”, „românism”, „idealul strămoşilor”, „istoria naţională”, „pacea pe pământ”, „munca”, „dreptatea” ş.a. sunt consideraţi a fi spirite retrograde şi contaminate de perioada apusă şi de tristă amintire, cuvintele IPS Nestor Vornicescu referitoare la aceste idei rămân de o actualitate ce îi lasă pe mulţi fără replică. În ciuda faptului că anumite cuvinte şi expresii au fost acaparate de doctrina comunistă, schimbându-li-se sensul, ele reprezintă constante şi permanenţe atât ale spiritului nostru naţional, cât şi virtuţi creştine despre care s-a vorbit şi trebuie să se vorbească şi să fie respectate pentru a putea să ne orientăm într-o Europă din care ele nu au dispărut nicio clipă din discursul oficial sau particular şi în care România îşi caută coordonatele naţionale pentru a se adapta după integrarea atât de mult dorită de toţi. „Volumul Pace pe pământ îl adevereşte pe Mitropolitul şi Academicianul Nestor Vornicescu ca ierarh şi teolog pe linia învăţăturii şi a tradiţiei Ortodoxiei româneşti, iubitor şi luptător pentru ţară şi popor, pentru pace şi înţelegere între oameni şi neamuri, pentru apărarea păcii şi a vieţii. Concluzia categorică este că pacea – salvgardarea, apărarea, întărirea, impunerea şi permanentizarea ei urbi et orbi – constituie imperativul vital al zilelor noastre, cum arată autorul pe bună dreptate”.2. (shrink)

En este estudio se presentan las líneas directrices de una investigación que se propone analizar el sentido y el significado que se otorga a los conceptos de “bien común” e “interés general” en la retórica de los poderes públicos de nuestro tiempo. A continuación, trata de dar respuesta al interrogante de si ambos conceptos son perfectamente intercambiables en el debate público o, por el contrario, estamos ante conceptos que proceden de presupuestos antagónicos.

This article discusses the idea of globalization and its consequences for the religious field. In a methodological section, it critically introduces the terminology of globalization analysis, sketching the historical background of the topic. Than, it investigates the commonalities between the theory of globalization and Christian language, taking into account the differences among the Christian confessions. He proposes a geopolitical analysis of the relations between Catholics and Orthodox Christians that uses the model of “spiritual pairs”. Finally, a framework for inter-religious (...) dialogue in a unified Europe is proposed that would make use of the globalization localization dualism. (shrink)

A Doutrina Espírita, codificada na França no século XIX, tem entre seus principais postulados a crença em um Deus único, na imortalidade da alma, na pluralidade dos mundos habitados, na comunicabilidade entre espíritos e na reencarnação. De leves pancadas a mesas girantes, nos salões parisienses, o fenômeno, nos primeiros momentos, era recebido com incredulidade ou frivolidade por aqueles que participavam das reuniões. Até o estudo realizado pelo pedagogo Hippolyte-Léon Denizard Rivail, não se imaginava que tais eventos sofressem ação direta de (...) Espíritos. O professor Rivail, sob o pseudônimo de Allan Kardec, foi o principal organizador, sistematizador e codificador da Doutrina Espírita. Orientado pelos Espíritos, publicou vários livros sobre o Espiritismo, entre eles O Livro dos Espíritos, que é alvo deste estudo. A codificação espírita surge em um período histórico em que o pensamento filosófico e científico encontravam-se profundamente influenciados por ideais do racionalismo e do positivismo, bem como pelo modelo evolucionista. A palavra evolução, tomada do fascínio que exercia no século XIX, devido à ideia de modernidade, é central para o espiritismo. O objetivo desta investigação está em pesquisar o sentido de evolução apresentado nas obras codificadas por Allan Kardec, em especial, no Livro dos Espíritos, e como esta compreensão pode contribuir para o diálogo inter-religioso. Parte da hipótese que, para a Doutrina Espírita, a evolução é central na vida do ser humano na medida em que possibilita modificações do comportamento humano. Evoluir implica num convite para sair de si para buscar o próximo. O pluralismo religioso desafia as pessoas e as religiões a viver a responsabilidade de entender o outro e suas crenças como um atributo de liberdade e de escolha. Neste horizonte de evolução, o diálogo inter-religioso torna-se princípio essencial para o avanço espiritual. Representa um incremento à nossa habilidade de escutar e compartilhar. O método de abordagem deste estudo foi o hipotético-dedutivo e da pesquisa bibliográfica, por meio da consulta de livros e textos psicografados. Por meio da codificação espírita, em especial, no Livro dos Espíritos, buscar-se-á, no sentido de evolução, um fator que pode favorecer um entendimento das alteridades e de cosmovisões religiosas, abrindo caminhos para variados diálogos. Por fim, pode afirmar que a codificação, por seu conteúdo universalista, pelo processo de regeneração moral do ser humano e de abertura às religiões, pode contribuir, com grandes ganhos, para construções de diálogos inter-religiosos. (shrink)

Resumo: A questão que move este trabalho é a seguinte: é possível justificar e fomentar o diálogo inter-religioso, através das abordagens pluralistas atuais? Pretende-se empreender uma análise de duas teorias pluralistas, mostrando suas vantagens e limites, para justificar e fomentar o diálogo inter-religioso. Num primeiro momento, será feita uma breve introdução e contextualização dos problemas filosóficos gerados pela diversidade religiosa. Feito isso, serão apresentadas e discutidas duas teorias pluralistas atuais. Será focalizada primeiramente a teoria pluralista de John Hick, (...) o qual possui uma proposta de justificação do pluralismo religioso que tem como ponto central a distinção, emprestada de Kant, entre a realidade fenomênica e a realidade numênica ou entre fenômeno e coisa em si. É daí que seu pluralismo pode ser chamado de pluralismo transcendental. Serão abordados e discutidos os principais conceitos, alcances e limites dessa teoria. Após isso, o mesmo se fará com a teoria de Victoria Harrison, conhecida como pluralismo internalista, que parte de uma adaptação do realismo interno de Putnam ao âmbito da diversidade religiosa. Por fim, esboçar-se-á uma avaliação comparativa das duas teorias, analisando-se as possibilidades e limites dessas teorias, no que se refere ao diálogo inter-religioso.: Is it possible to justify and promote inter-religious dialogue through current pluralistic approaches? This paper analyses two pluralist theories, showing their advantages and limits in justifying and promoting interreligious dialogue. First I make a brief introduction and contextualization of the philosophical problems generated by religious diversity. Next I present and discuss two current pluralistic theories. The first is the pluralistic theory of John Hick, which in justifying religious pluralism has as its central point the distinction, borrowed from Kant, between phenomenal and noumenal reality; Hick’s theory can be called transcendental pluralism. The second is Victoria Harrison’s theory, known as internalist pluralism. This theory is an adaptation of Putnam’s internal realism to the problems of religious diversity. Finally, I make a comparative evaluation of the two theories, analyzing their possibilities and limitations with regard to interreligious dialogue. (shrink)

L’autore si occupa di aspetti distinti del recente fenomeno dell’uso della forza internazionale mo¬tivato dall’impellente esigenza di tutelare i diritti dell’uomo. Nel primo paragrafo tratta i pre¬supposti storico-politici del fenomeno, riferendosi in particolare alla stra¬tegia del new world order, elaborata dagli Stati Uniti nei primi anni novanta del Novecento. Nel secondo paragrafo af¬fronta gli aspetti giuridici dell’uso della forza internazionale per ragioni umanitarie, esa¬mi¬nando sia il caso in cui tale uso sia stato autorizzato del Consiglio di Sicurezza delle Nazioni (...) Uni¬te, sia il caso in cui non sia stato autorizzato. Nel terzo paragrafo si occupa del rapporto fra la prospettiva universalistica implicita nell’‘interventismo umanitario’ e l’attuale ordinamento in¬ternazionale, che ha come presupposto la sovranità degli Stati nazionali e il principio della non-ingerenza nella loro domestic jurisdiction.The author deals with distinct aspects of a recent phenomenon, i.e. the use of international force grounded on the urgency to enforce human rights. In the first section he discusses the historical and political bases of this phenomenon, by referring in particular to the strategy of ‘new world order’, worked out by the United States in the early 1990s. In the second section the author treats the legal aspects of the use of international force for humanitarian reasons, both authorised and unauthorised by the United Nations Security Council. Finally he addresses the relationship between the universalistic perspective im¬plied by ‘humanitarian interventionism’ and the present international order, based on nation states sovereignty and non-interference within their domestic jurisdiction. (shrink)

Le présent travail s’inscrit dans une démarche d’archéologie conceptuelle. Il s’agit de suivre, à travers les épîtres échangées entre Jérôme et Augustin, les grandes thématiques abordées par les deux hommes. Leurs échanges, très orageux parfois, restèrent respectueux à la codification de l’épistolographie du temps. En somme chacun gardait ses idées, et Jérôme se refusait à toute discussion ; mais ni l’estime, ni l’affection réciproque ne reçurent d’atteinte et il viendrait un temps où la collaboration intellectuelle si désirée s’établirait d’elle-même pour (...) faire front devant l’ennemi commun, Pélage. (shrink)

Stefan Iloaie, Nae Ionescu si ortodoxia româna Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003.

El hecho de que vivamos en un mundo plural e interconectado hace necesario que los problemas comunes, como la crisis ambiental, se resuelvan en común. Una de las mejores maneras de lograr esto es a través del diálogo, cuanto más extenso, mejor. La pluralidad, que tiene muchas virtudes, también puede llevar a dificultades al definir las condiciones de posibilidad de dicho diálogo. El presente trabajo desea analizar si la Iglesia Católica, a través de la encíclica «Laudato Si» del Papa Francisco, (...) podría ser un interlocutor válido en la crisis ambiental, específicamente en el contexto de la modernidad. ¿Puede un texto escrito por la máxima autoridad del catolicismo ser de interés para otros, aparte de los creyentes de esta religión y los eruditos que estudian los fenómenos religiosos? ¿Las críticas de LS a la tecnociencia implican un rechazo de la modernidad, dado que la tecnociencia es una parte inequívoca de la racionalidad moderna? (shrink)

El objetivo de este artículo es investigar la relación entre el uso de Internet, la motivación y la participación política. En concreto nos interesa descubrir si el uso de Internet cambia la importancia que se da a la motivación política en las explicaciones clásicas de la participación. Para examinar esta cuestión, se ha empleado la encuesta 2736 del Centro de Investigaciones Sociológicas (CIS) que versa sobre participación política y usos de Internet. Los análisis muestran que el uso de Internet tiene (...) un efecto positivo sobre la participación, independientemente del interés por la política, y que los usuarios de Internet que son habilidosos con este medio no necesitan estar motivados o interesados en la política para participar al menos en una actividad política por Internet. (shrink)

En este escrito quiero mostrar que la relación entre la memoria y el deber moral de recordar implica la intermediación necesaria del interés y el análisis de las consecuencias que de allí se siguen, para una concepción más incluyente y pragmática de las relaciones entre ética y moral. Comienzo señalando, mediante ejemplos, que sí hay exigencias morales relacionadas con el deber de recordar. Luego, entro a considerar la naturaleza de estas exigencias morales y su vinculación con lo que entendemos como (...) interés, para finalmente establecer una caracterización fluida y no excluyente de las interacciones entre ética y moralidad. El punto de partida de estas reflexiones son las lecciones sobre La ética del recuerdo (2002) de Avishai Margalit. El problema que Margalit se plantea es el siguiente: ¿Existe una ética de la memoria? ¿Bajo que circunstancias podemos afirmar que estamos obligados a recordar personas y acontecimientos del pasado? ¿De qué tipo de obligación estamos hablando aquí? ¿Quiénes están sujetos a la obligación: los individuos o los colectivos sociales? (shrink)

"Conjunto de valiosos trabajos, la mayoría previamente publicados y procedentes de la década del 50. Los autores estudiados con mayor detalle son Fray Alonso de la Veracruz y Antonio Rubio. Hay también estudios sobre la escolástica latinoamericana en general y sobre Chile, Venezuela y Argentina. De interés para una antigua controversia en torno a la filosofía colonial es el artículo: 'La Libertad de Investigación Filosófica en la Época Colonial.'"--Handbook of Latin American Studies, v. 58.

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un (...) cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

This article aims to discuss and to analyse points of convergence and of fundamental difference between the concepts of world-of-life, by Husserl, and common home, present in the encyclical Laudato Si, as alternatives to the Cartesian and scientific narratives of modernity, whose consequence is the engendering of a project of determination and domination of nature. First of all, the article presents the Husserlian concept of the world-of-life as a critique of European science anchored in the supposed autonomy of reason, from (...) a reading of the work The crisis of European science and transcendental phenomenology. Then, it highlights the way in which the encyclical expresses the conception of nature as a common home, a place in which human being maintains an inter-subjective relationship and reciprocal involvement with the world, as God`s creation to the good of all His creatures in a kind of cohabitation. Finally, it recognizes the relevance of science as construction of the human spirit, as an intermediary space for different voices, in addition to making critical considerations regarding the contribution made by these notions to contemporary eco-environmental debate as opposed to the technicism and scientistic view of the world. (shrink)

The present ecumenical inter-religious dia- logue is more centered on the relationship between politics and traditional forms of reli- giosity expressed at societal level. It is obvi- ous that after the events of 11th September 2001 the next century will be more focused on cultural and religious dimensions than the last one. From this perspective I present in this paper the stage of inter-religious dia- logue from major Christian churches’ point of view and how churches understand their role (...) within the broader European context and world affairs’ challenges. (shrink)

Abstract:We aim in this paper to explore several related challenges to contemporary analytical legal theorists who accept as theoretically foundational the state-based view of legality and legal system advanced by H.L.A. Hart. We contend that this approach contains internal explanatory problems which limit the view’s capacity to account for novel prima facie legal phenomena outside the typical experience of the law-state. We supplement the analytical approach by advancing the rudiments of what we call an ‘inter-institutional theory of legality,’ a (...) theory of legality derived from a morally-neutral, descriptive-explanatory picture of legal system qua system of legal institutions. Our theory additionally enables us to account for the novel prima facie legal phenomena we identify, and to conclude that while prior analytical legal theorists’ approaches to legality and legal system were historically right to depart from the example of the municipal legal system, that example and departure point are no longer most salient, so explanation of the legality within the state is no longer sufficient as a general explanation of legality.Resumen:En este artículo los autores se proponen explorar diversos retos que enfrentan los teóricos analíticos del derecho contemporáneos, los cuales han aceptado que una perspectiva estatista del sistema jurídico y de la legalidad —introducida por H. L. A. Hart— es fundamental como punto de partida en la teoría. Los autores sostienen que este enfoque contiene problemas explicativos internos que limitan su capacidad para explicar fenómenos jurídicos prima facie novedosos que no se ajustan a la experiencia paradigmática de un derecho-estado. Los autores reformulan el enfoque analítico mediante la introducción de las bases de lo que deno minan una “teoría de la legalidad interinstitucional”, esto es, una teoría de la legalidad derivada de una noción moralmente neutral, descriptiva y explicativa del sistema jurídico como un sistema de instituciones jurídicas. Esta teoría permite, además, explicar los fenómenos jurídicos prima facie novedosos que identifican los autores; y concluir que si bien los enfoques anteriores hacia el sistema jurídico y la legalidad de los teóricos analíticos estuvieron históricamente en lo correcto al tomar como punto de partida el ejemplo de un sistema jurídico municipal, ese ejemplo y punto de partida han dejado de ser relevantes, dicho ejemplo y punto de partida no resulta suficiente, por lo que la explicación de la legalidad dentro de los confines del Estado no es suficiente para una explicación general de la legalidad. (shrink)

El libro ilustra un caso de migración de ideas a través de un análisis contextual e histórico-filosófico que introduce al lector en la traducción de la tesis doctoral del filósofo japonés Nakajima Rikizo (1858-1918), La doctrina kantiana de la cosa en sí (1889), defendida en la Universidad de Yale. En el estudio introductorio se examina la aportación del pensador a la luz de la querella sobre la cosa en sí de Kant y esta se enmarca en la corriente neokantiana del (...) siglo XIX, extrayéndose, de ahí, consecuencias para situar el papel de la disertación en el interior de la recepción del idealismo alemán y el neokantismo en la historia de la modernidad filosófica en Japón a partir de la época Meiji (1868). En la tarea de la edición literaria que acompaña a la traducción, el lector encontrará referenciadas de manera sistemática las muchas fuentes que cita Nakajima en su tesis doctoral, aunque, como signo de su tiempo, en el original lo haga sin una convención coherente y, en ocasiones, sin detalles suficientes. Así pues, al aportar al lector acceso a las referencias a los libros que manejó el filósofo, se contribuye a que el texto tenga, además, un interés histórico que se suma al eminentemente filosófico, con el objetivo de impulsar y potenciar estudios sobre la red de interacciones filosóficas que atraviesan el escrito del autor japonés. Por último, el libro se suma a las publicaciones que, en torno a la obra de Immanuel Kant (1724-1804), ganan relevancia filosófica en un momento en el que se está a las puertas de la celebración del 300 aniversario de su nacimiento. (shrink)

Este breve artículo se propone -dentro de sus limitados alcances- señalar algunos temas axiales en el pensamiento de Rodolfo Kusch (Argentina, 1920-1979) y dejar indicado ese rumbo como vía de un filosofar latinoamericano. Con referencias a la fenomenología, y en particular a Martin Heidegger, Max S..

A fines de 2017, Gustavo Zagrebelky, lanza un ataque radicalmente duro a los derechos fundamentales y plantea la pregunta desorientadora: “si las injusticias y los males del mundo son una violación o una consecuencia de los derechos”. A partir de aquí y de su solicitación para “una jurisprudencia que [ponga] en relación las reivindicaciones de los derechos con el problema de la justicia”, este trabajo se enfoca en las dificultades específicas que hoy condicionan la conjugación de derecho y justicia dentro (...) de las coordenadas de los principios del constitucionalismo nacional y, en particular, de su principio fundante de la tutela y implementación de los derechos fundamentales. En particular, para aclarar y justificar la respuesta que se dará en conclusión a la “pregunta desorientadora” de Zagrebelsky, primero se especificará en que sentido es plausible afirmar que el proyecto político y jurídico del constitucionalismo nacional identifica los términos para una conjugación inédita de justicia y derecho, y luego se dirigirá la atención a las dificultades con las cuales la jurisdicción nacional se enfrenta cuando quiere atenerse al principio fundante del constitucionalismo nacional de la tutela y implementación de los derechos fundamentales. (shrink)

L’article propose une analyse comparative des positions de Popper et de Kuhn sur quatre points liés : la comparaison des « cadres théoriques » ou des « paradigmes scientifiques » ; le pouvoir contraignant que sont susceptibles d’avoir les arguments invoqués dans les discussions critiques ; les éléments qui, en fin de compte, pèsent ou doivent peser sur les praticiens lorsqu’il s’agit d’élire un cadre théorique au détriment d’un autre ; et enfin, la conception qu’ont chacun des deux auteurs de (...) ce que Kuhn a nommé la « science normale ». On commence par discuter en détails les comptes-rendus dans lesquels Popper explique pourquoi les choix scientifiques de Galilée et de Kepler sont conformes à la méthodologie falsificationniste. On montre de là, premièrement, qu’à suivre à la lettre ces comptes-rendus, il faut conclure que les données expérimentales non problématiques — les énoncés de base unanimement acceptés — ne suffisent pas à elles seules à imposer en droit la falsification empirique (puisque sur la base des mêmes mesures de Tycho Brahé, Kepler a eu raison d’admettre que l’hypothèse des orbites circulaires était empiriquement réfutée, tandis que Galilée a eu raison d’admettre le contraire). On montre alors, deuxièmement, qu’au-delà des différences importantes entre Popper et Kuhn au niveau des lexiques et de l’idéal de scientificité, la méthodologie poppérienne, bien qu’elle se revendique « logique », ne donne concrètement pas plus que la conception kuhnienne pourtant si souvent stigmatisée comme « sociologique », lorsqu’il s’agit d’indiquer ce qu’un bon scientifique devrait faire, que ce soit en période « révolutionnaire » ou en période de « science normale ». (shrink)

Reseña del libro Vivir como si Dios existiera. Una propuesta para Europa, de Joseph Ratzinger, en la que se señalan los principales elementos de interés en el texto en torno al pensamiento teológico político del papa Benedicto XVI.

L'article propose une analyse comparative des positions de Popper et de Kuhn sur quatre points liés : la comparaison des « cadres théoriques » ou des « paradigmes scientifiques » ; le pouvoir contraignant que sont susceptibles d'avoir les arguments invoqués dans les discussions critiques ; les éléments qui, en fin de compte, pèsent ou doivent peser sur les praticiens lorsqu'il s'agit d'élire un cadre théorique au détriment d'un autre ; et enfin, la conception qu'ont chacun des deux auteurs de (...) ce que Kuhn a nommé la « science normale ». On commence par discuter en détails les comptes-rendus dans lesquels Popper explique pourquoi les choix scientifiques de Galilée et de Kepler sont conformes à la méthodologie falsificationniste. On montre de là, premièrement, qu'à suivre à la lettre ces comptes-rendus, il faut conclure que les données expérimentales non problématiques – les énoncés de base unanimement acceptés – ne suffisent pas à elles seules à imposer en droit la falsification empirique (puisque sur la base des mêmes mesures de Tycho Brahé, Kepler a eu raison d'admettre que l'hypothèse des orbites circulaires était empiriquement réfutée, tandis que Galilée a eu raison d'admettre le contraire). On montre alors, deuxièmement, qu'au-delà des différences importantes entre Popper et Kuhn au niveau des lexiques et de l'idéal de scientificité, la méthodologie poppérienne, bien qu'elle se revendique « logique », ne donne concrètement pas plus que la conception kuhnienne pourtant si souvent stigmatisée comme « sociologique », lorsqu'il s'agit d'indiquer ce qu'un bon scientifique devrait faire, que ce soit en période « révolutionnaire » ou en période de « science normale ». (shrink)

This text deals with Moshe Idel’s perspective on the connections between Maimonide’s philosophy and Abulafia’s esoteric thought. Idel analyses their thinking under the aspect of their appearance, inter-relation, and inner dynamics. Idel’s analysis reveals that Maimonide’s attempt to issue an esoteric book, one that would give back to Judaism a lost esoteric science, gave a particular impulse to the development of Jewish mysticism, and especially to the ecstatic Kabbalah. Maimonide attempted to transform philosophy into a mystic instrument of understanding (...) the secrets of the Torah. This fact determined Abulafia to re-signify the Maimonidean thought and to integrate it into a limit experience of “unio mystica”. In this context, several aspects concerning the arcanization and the super-arcanization of philosophical and mystical texts are discussed. (shrink)

O presente estudo aborda a temática mal-estar docente. Trata-se de um recorte de uma pesquisa teórica desenvolvida em nossos estudos de Pós-graduação em educação. O objetivo geral foi pensar o mal-estar docente como elemento intrínseco à subjetividade e à prática docente. Metodologicamente, do ponto de vista filosófico e psicanalítico, propomos uma análise reflexiva a partir da via da crítica e da ressignificação. Os resultados apontaram que o mal-estar docente é um traço do ser professor, como um elemento que está no (...) entrecruzamento do desejo de ensinar, educar, exercer a docência e as condições objetivas e subjetivas encontradas e mobilizadas nesse exercício, tendo a experiência formativa como elemento-chave desse processo. É necessário, então, que os professores tomem contato com sua dor, com a finitude, com a incerteza que a angústia de não saber tudo ou nada saber a respeito de si mesmo é um marco da subjetividade. (shrink)

With a length of over 60 years (first issue appeared in 1950), the magazine ,,Mitropolia Olteniei” had an important contribution to the study of history and philosophy of religions. In this review have been approached numerous issues of dogmatic theology, moral, religious and history and philosophy of religions. This study approached topics ranging from religions of Dacians and neighboring peoples to the important topics as inter-religious dialogue for modern society. If publications are spread over period of 60 years, one (...) can deduce easily that in a relatively short period, this article will return among these studies with names and their articles who will continue to bring their contribution to the history and philosophy of religion. (shrink)

Nel pensiero politico di Ralf Dahrendorf un tema ricorre costantemente, sia che si tratti di liberalismo sia della democrazia rappresentativa: le costituzioni politiche sono radicate nelle strutture sociali, stato politico e stato sociale sono mutualmente interdipendenti. In assenza di specifiche strutture sociali, la democrazia rappresentativa non può divenire effettiva, e quindi corrispondere a una realtà evidente perfettamente valutabile. Ancora. Le strutture sociali pongono limiti molto ristretti all’effettività delle forme politiche. Esistono, in altri termini, precisi elementi strutturali che permettono l’oggettivazione della (...) democrazia liberale, e non altri. Si tratta certo di una concezione che deve molto a Tocqueville, la sua immagine illumina il pensiero dahrendorfiano sulla democrazia. Pur tuttavia non è l’unico elemento ricorrente. Ideale e reale qui si confrontano. L’idea di democrazia, infatti, si misura con la realtà sul terreno della prassi politica. Non a caso Ralf Dahrendorf è presente in quattro diversi parlamenti in cui ha visto all’opera il cambiamento senza violenza, l’argomentazione razionale, l’espressione della maggioranza e il controllo del governo. Non si tratta solo dei princìpi fondamentali della teoria politica democratica, ma anche della sua formula politica, con la quale interpreta i cambiamenti negli spazi politici globali. Si tratta di spazi nei quali il potere è libero da vincoli, si misura sulla base di rapporti di forza, non conosce regole e procedure se non quelle dell’economicismo, della tecnica, della finanziarizzazione. Tuttavia lo Stato nazionale e la democrazia parlamentare sono ancora decisivi. Proprio perché pensa questo, egli crede che nello spazio globale i principi della democrazia rappresentativa devono essere tradotti in realtà. Certo, Dahrendorf non è in grado di indicare nuove soluzioni, ma si limita a mostrare delle semplici proposte per gestire il dibattito pubblico nel passaggio da una democrazia classica ad una «nuova democrazia». (shrink)

La filosofía analítica ha experimentado mudanzas radicales en las últimas décadas, una de las cuales es su interés por la metafísica. El entusiasmo por el tema, sin embargo, ha impedido ver esta mudanza en perspectiva histórico-filosófica y, de este modo, reflexionar adecuadamente su significado. Mas tal vez haya llegado el momento de comenzar a entender este fenómeno, llamando para ello la atención sobre la renovación que experimenta la metafísica pós-kantiana en el siglo XIX, renovación en la cual Brentano participa de (...) modo decisivo. Mas, si el interés por la metafísica analítica termina remitiendo a Brentano, este, por su vez, remite a un contexto peculiar, hoy totalmente olvidado, referente a las relaciones entre metafísica y psicología en el siglo XIX, el cual estuvo indisociablemente vinculado al programa del “método psicológico.” En tanto la importancia decisiva del “método psicológico” en el ámbito del desarrollo de la lógica y epistemología ha sido intensamente estudiada, poca o ninguna atención ha merecido el papel jugado por el mismo en el desarrollo de la metafísica. La presente contribución se dirige a subsanar esa carencia. (shrink)

Si en Gender Trouble (1990) Butler presentaba una propuesta de la teoría de la performatividad de los actos de habla aplicada a la construcción del género, en su último libro, Notes towards a Performative Theory of Assembly (2015), articula una teoría de la performatividad aplicada a la acción colectiva de minorías o poblaciones que son estimadas como “desechables”. El interés de la propuesta que presentamos es analizar cómo la teoría de la performatividad de género se ha ido ampliando a las (...) formas de acción democrática; pasando así de ser una explicación centrada en las posibilidades identitarias de género a explicar las posibilidades para una vida vivible. Es lo que aquí llamamos la ampliación de la performatividad, del caso especial de género al caso general de una vida vivible. (shrink)

El interés filosófico que despierta la doctrina profetológica de Maimónides encuentra su justificación si con ello se hace justicia, al menos, a lo que en cierta tradición reflexiva se ha entendido como las disposiciones fundamentales que han de acompañar a la filosofía como actitud. Pero, además, ese interés está prefijado, en contraste, por una señalada y actual merma de esas disposiciones en el pensar de buena parte de quienes hoy día se dedican a un arrogante uso publico de la razón.

El interés en las potencialidades inexploradas del alumno de educación preescolar, así como de los recursos clásicos y contemporáneos inexplotados en este nivel educativo basan la presente investigación. Este artículo describe, analiza y expone los resultados al aplicar el cuento como una estrategia didáctica sistematizada que posibilita procesos de aprehensión al concepto de negociación y su uso en la resolución de conflictos en alumnos de 3º. de preescolar de la ciudad de San Luis Potosí. La selección minuciosa de una obra, (...) su lectura y reflexión en el grupo focal fue el punto de partida de la investigación organizada en tres fases: exploración, identificación y concienciación. Los alumnos trabajaron bajo consignas fundamentales, desarrollaron procesos metacognitivos y colaboraron entre sí para la obtención de un fin común. A la luz del juicio de expertos entre otros instrumentos de validez y confiabilidad de datos se deja ver el impacto favorable de esta estrategia en el aprendizaje, la imperante necesidad de innovación en las prácticas pedagógicas actuales y los alcances del uso de un recurso tan cercano pero olvidado como lo es el cuento. (shrink)

Si les animaux d’élevage comme les animaux d’expérimentation intéressent depuis une trentaine d’années de plus en plus de personnes – de chercheurs, de militants –, les animaux dit de compagnie, en revanche, semblent toujours pâtir du préjugé selon lequel, parce qu’ils relèveraient d’une relation privée, ils seraient sans intérêt scientifique ou philosophique. Donna Haraway propose une façon tout à fait singulière de court-circuiter cet arrêt de la pensée afin de pouvoir re-problématiser cette relation à nouveau frais. Ce qui change immédiatement, (...) c’est le caractère non plus privé mais politique de cette co-relation : l’histoire biologique et politique qui nous unit à ces animaux dit de compagnie apparus massivement dans les années 1970 est toute aussi complexe que celle que nous partageons par ailleurs avec nos autres espèces compagnes. Comment raconter cette histoire et hériter des conséquences de cette co-évolution? Comment prendre au sérieux, moralement, politiquement nos relations inter-espèces? (shrink)

Alexy si prefigge di individuare quale argomentazione sia razionale (rationaler), ma soprattutto di quali argomentazioni siano inaccettabili poiché del tutto irrazionali: l'autore intende così fornire un criterio di individuazione che possa soddisfare le esigenze del ragionamento giuridico (principalmente quello giudiziario). La ricerca di Alexy non si propone di affermare un giudizio di valore su cosa possa essere considerato effettivamente morale o giuridico e cosa non possa esserlo, vale a dire una particolare decisione, come esito finale del ragionamento, mentre tutto il (...) suo impegno filosofico è diretto verso la definizione delle condizioni metodologiche per la correttezza del ragionamento stesso, allo scopo di scongiurare o, comunque, individuare eventuali irrazionalità. La teoria dell'argomentazione giuridica di Alexy si presenta come un insieme di regole che possono essere considerate una summa ricavata in parte dalla logica formale: accanto a queste rigorose formulazioni, però, si possono osservare anche i contributi della logica induttiva e gli strumenti della retorica, relativi alla verifica delle premesse, come il principio dell'onere dell'argomentazione o del precedente. Le regole individuate da Alexy si dividono essenzialmente in due principali categorie: la prima concernente il discorso pratico generale, la seconda riguarda invece il discorso giuridico, inteso come caso particolare del primo. Nei capitoli seguenti si procede dunque all'analisi di alcuni aspetti della teoria dell'argomentazione, tenendo conto anche delle osservazioni formulate dallo stesso Alexy in risposta alle critiche ricevute, tentando di distinguere i validi contributi della teoria stessa da quegli aspetti che possono apparire eccessivi e inadeguati rispetto alla metodologia adottata. La posizione metodologica debole di Alexy, che mira solo all'esclusione dell'estrema irrazionalità, non risulta poi davvero così “debole” e provoca le critiche di O. Weinberger, J. Habermas, N. MacCormick e J. Raz. L'obiettivo che la teoria di Alexy sembra prefiggersi e mancare, o quanto meno non essere in grado di giustificare adeguatamente il metodo elaborato per conseguirlo, è soprattutto l'elaborazione di una procedura di giustificazione esterna. I severi limiti che lo stesso Alexy pone preliminarmente al proprio progetto vengono infranti, seppure in senso debole, estendendosi al di fuori dell'orizzonte limitato della razionalità relativa al diritto vigente, qualunque esso sia: Alexy non è del tutto fedele alle proposte avanzate con la sua prospettiva debole, in particolare alla netta separazione tra argomentazione e decisione. La neutralità del criterio di controllo di razionalità contrasta, infatti, con qualsiasi pretesa di giustizia, se, come sostenuto da Alexy, deve essere intesa come relativa ad un ordinamento giuridico positivo. Un contributo importante dell'opera di Alexy è la definizione estensiva del concetto stesso di argomentazione elaborata dall'autore che riafferma la complessità e l'apertura del discorso giuridico ben oltre i limiti posti dalle metodologie che ne costringono l'orizzonte entro un rigido logicismo giuridico. Il metodo adottato da Alexy rappresenta un valido contributo anche per lo statuto epistemologico della scienza giuridica, distinguendo l'elaborazione scientifica delle procedure per garantire il controllo di razionalità dalla certezza dei risultati conseguibili. Una volta accettata la sua funzione solo nei suoi limiti storici e politici di strumento di notevole riduzione dell'ambito dell'irrazionalità del discorso giuridico e dei suoi esiti, si può valutare correttamente tutta la portata della teoria, “non definitiva”, elaborata da Alexy e la sua struttura aperta nei confronti di ogni specie di ragionamento giuridico, come prescritto dall'ultima regola di transizione del discorso pratico generale, che espone tutta la teoria dell'argomentazione ad un perenne confronto dialettico con ogni possibile e diversa tesi. (shrink)

Un especial interés por los problemas vitales del ser humano llevó a Epicuro a distanciarse de las simples teorizaciones y consagrarse a pensar máximas por las que el hombre podría hacerse con las causas y objetos del bienestar. Epicuro asume el cuerpo y la vida sensible como principios de un bienestar que descansa en las afecciones (πάθη), si bien estas son efectos de los estímulos del ambiente que le preceden, además de ser la fuente de las actitudes de aceptación o (...) de rechazo que determinan las acciones humanas. Cierto es que esta perspectiva sensualista describe la εὐδαιμονία como simple satisfacción de deseos y de necesidades cotidianas, pero se hace manifiesto que, en ocasiones, al no coincidir los deseos con el noble interés del bienestar contradicen este fin buscado. Dicho esto, el tema que se expone en el presente texto es la pregunta por los argumentos que validaron el cuerpo y sus sentidos para conocer el mundo y actuar según lo percibido, frente a algunas de las críticas escépticas y plutarqueas. (shrink)

Conceptul de dreptate socială este unul dintre cele mai controversate concepte ale filosofiei politice. Foarte puține aspecte legate de acest concept nu sunt înconjurate de controverse și dezbateri argumentative. Unele dintre cele mai importante astfel de controverse sunt cele legate de definirea, de specificarea și de legitimitatea lui. Prima este, în esență, o controversă în privința răspunsului la următoarea întrebare: care este conceptul care surprinde cel mai bine trăsătura fundamentală a dreptății și nedreptății sociale? A doua este o controversă în (...) privința exigențelor sau a principiilor „corecte” ale dreptății sociale. În sfărșit, a treia este o controversă pe marginea acceptabilității conceptului de dreptate socială. În studiul de față prezint pe scurt principalele idei, poziții și argumente invocate de filosofii politici recenți în cadrul fiecăreia dintre aceste controverse. (shrink)