Abstract

In aceasta lucrare, autorul si-a propus sa readuca in discutie problema aplicabilitatii matematicii - atat de importanta pentru Kant, dar care a ajuns sa fie in mare parte neglijata in filosofia contemporana a matematicii - incercand sa argumenteze, plecand de la ea, pentru o viziune empirista in filosofia matematicii. Strategia pe care autorul isi propune sa o urmeze, in linii mari, consta intr-o incercare de a atrage atentia asupra unei probleme care apare atunci cand avem in vedere utilitatea matematicii in fizica (De ce este posibil ca matematica sa-l serveasca atat de bine pe fizician? Daca matematica are un subiect propriu de studiu si metode proprii de studiere a acestuia si evolueaza conform propriei sale dinamici interne, cum de poate juca un rol atat de important, dupa unii indispensabil, pentru stiinta?) - problema care este diferita de provocarea lui Wigner si a lui Steiner si de problema coordonarii care apare la pozitivistii logici - urmata de un argument pentru ideea ca singura cale de a raspunde la aceasta problema ar fi aceea de a adopta o doctrina empirista in filosofia matematicii.